Thursday, March 28, 2013

Nici o şansă pentru interzicerea simbolurilor comuniste în România

„Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a re-lansat ideea scoaterii în afara legii a simbolurilor comuniste (detalii aici). Nu a trecut o săptămână şi ideea a primit o palmă după ceafă: Comisia de la Veneţia a anunţat că interzicerea simbolurilor comuniste în Republica Moldova vine în contradicţie cu drepturile omului şi libertatea de exprimare (detalii aici). Asta înseamnă că dacă poliţia de la Chişinău va începe să-i amendeze pe comuniştii care îşi vor afişa simbolurile, comuniştii vor câştiga toate procesele la CEDO şi vor primi despăgubiri.” - crede istoricul George Damian. Iată De ce.

"Vocea Rusiei" îi dă un ultimatum voalat lui Ponta

Părerea mea este că se bate la o uşă deschisă, Băsescu însuşi fiind de acord să participe la o nouă cacealma suspendare-demitere, astfel încât cele două referendumuri (de demitere şi de revizuire/regionalizare) să fie în aceeaşi zi, obiectivul real fiind trecerea celui de-al doilea (validarea, adică). Este posibilă chiar şi o demisie, "potrivită" astfel încât alegerile prezidenţiale anticipate să coincidă cu referendumul constituţional. Ca să vină mai multă lume la referendum. ”

Citiți mai departe aici

Toate vechi…



Ceea ce nu înțelege „calmul” PLDM (mă refer larecentul interviu al Ministrului de Externe, Iurie Leancă, acordat postului de radio Europa Liberă) e că șeful PLDM și-a discreditat partidul de o manieră deosebit de crudă, fără a ține seama de membrii de rând ai formațiunii și votând - alături de comuniști – nu pentru o cauză națională, care ar fi făcut acceptabil votul controversat (un vot „contra naturii”, dat fiind sloganul PLDM (și al AIE): „Moldova fără comuniști! Moldova fără Voronin!”), ci pentru o cauză absolut infantilă: pentru a-și satisface orgoliul personal.

Sigur, admir „calmul” celor din PLDM, dar am impresia că, dincolo de calm, le-a rămas doar ceea ce Mircea Druc numea „rânza moldovanului”, pe care mulți o confundă cu o noțiune despre care au o percepție cam vagă: cea dedemnitate, „rânza” fiind un fel de demnitate PROST înțeleasă. Demnitate ar fi însemnat, în cazul PLDM, să nu insiste, contrazicându-l pe Președintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu, cu trimiterea armatei noastre, la 9 mai 2010, ca să-și demonstreze vasalitatea în fața Kremlinului. Demnitate ar fi însemnat să folosească aceste „tertipuri” (deloc angelice!), pe care le-a folosit în lupta pentru propria prosperare economică, pentru a redacta rușinosul articol nr.13 din Constituție, care, în contradicție cu Declarația de Independență, pune la temelia societății noastre o minciună stalinistă. Demnitate ar fi însemnat să renunțe la toți „prietenii de afaceri”, la interese economice și de partid (da, inclusiv la cele de partid) și să nu promoveze nepotismul și clientelismul politic, atâta timp cât se află la guvernare. Și așa mai departe. Demnitarii noștri, cu regret, nu numai că nu pot face dovada demnității lor, ci nici democrația nu vor să o înțeleagă, decât într-un sens deformat, extras parcă dintr-un manual sovietic.


O altă neconformitate cu realitatea e ceea ce pretinde PLDM că ar fi progresul în relațiile cu Vestul. Da, dl Leancă este un bun diplomat, da, este bine primit și apreciat în Occident, dar o echipă de diplomați bine instruiți, oricât de onestă ar fi, nu se poate indentifica totalmente cu acest Guvern. Or, acesta n-a făcut decât să-și ajute „sponsorii” să recupereze „teritoriile” (afacerile, mai pe șleau) pierdute în fața comuniștirlor, „teritorii” obținute la fel de ilegal, precum le-a și pierdut… E de presupus că, după alte alegeri, procesul se va inversa, și absurditatea asta va dura la nesfârșit, cu periodicitatea și permanența procesului electoral! E o luptă a hoților, rușinoasă pentru o societate care pretinde la statutul de membru, cu drepturi depline, al UE. Să ne amintim că în 2009 Vestul a taxat fără îndurare lipsa democrației din societatea noastră. Ei bine, prima misiune/întreprindere a AIE trebuia să fie recuperarea valorilor democratice (pierdute de noi, ca entitate socială, dar și administrativă, în procesul de sovietizare), inculcarea unor valori și standarde demne de o societate civilizată. Ceea ce a cam întârziat!

Pe lângă faptul că, la 7 aprilie 2009, au murit și au suferit niște tineri frumoși, călăii cărora au rămas nepedepsiți (nici după trei ani de guvernare a Alianței), AIE mai are multe alte promisiuni neonorate. La nivel declarativ suntem tot acolo, unde erau și comuniștii (PCRM): declarații frumoase, care ne asigură că „țelul nostru comun este UE”, să avem „puțintică răbadre!”, vorba lui Caragiale (asta decalara și Voronin în 2009!), dar, ca și acum trei ani, lucrurile se opresc la acest nivel, pentru că la nivel instituțional, la fel, totul a rămas pe vechi: minciună, corupție, o presă aservită partidelor, nesinceră, care se decalară „independentă”, dar care se năpustește asupra unei victime, ca la comandă, după o simplă remarcă a vreunui șef de partid care se arată nemulțumit de prestația victimei. O presă care practică linșajul mediatic, aspect criticat vehement de instanțele occidentale în cazul presei de peste Prut (vezi aici). Or, asta nu înseamnă defel că avem o presă liberă, oricât de mult ne-am lăuda cu ea. La nivel economic, la fel: presiuni pentru „înverzirea plaiului” (s-a schimbat doar culoarea, nu și esența fenomenului!) Deci, degeaba atâtea autoelogieri, dacă efectul, după trei ani de guvernare, este aproape de zero…

* * *

Mai mulți comentatori au semnalat aceste probleme, precum și altele, poate la fel de grave. Vorbesc despre analiști care au păstrat o distanță rezonabilă față de principalii actori politici de la noi și au abordat lucrurile sub diverse aspecte, nu unilateral și, în mod sigur, nu pe un ton categoric. A se vedea, în acest sens,părerea analistului Dan Dungaciu (vezi și aici) sau interviul lui Vlad Spânu, Preşedintele Fundaţiei „Moldova” de la Washington, pentru postul Europa Liberă. A se vedea și ideea europarlamenratului britanic Graham Watson de a pune în discuție cazul AIE în Parlamentul European.

Ideea că problemele de acest fel, crizele, care survin în mod inevitabil la fiecare „cotitură” a procesului de reformare, își au sursa în deficiențele sistemului, ale structurii politice de la noi, nu e nouă. Despre asta se discută de fiecare dată când ajungem în situații similare. Concluzia ar fi simplă: trebuie revăzut, restructurat, întreg sistemul. Mai mult, restructurarea ar putea fi insuficientă, pentru că, dat fiind nivelul de sărăcie din societatea noastră, ar trebui creat un sistem nou, eficient, dar mai puțin obez, care să nu necesite atâtea cheltuieli din buzunarul public pentru plăcerea de a asista la spectacolele agramate cu care ne distrează aleșii noștri. În unele cazuri, acești aleși sunt oameni nimeriți în rândurile clasei politice nu pentru că ar avea mari merite în fața comunității, ci din cauza reminiscențelor totalitariste din mentalitatea și din scheletul instituțional ale soceității noastre.

Monday, January 21, 2013

Mărturii despre răzbiul de pe Nistru

„Am scris despre crima de la începutul anului trecut și despre protestul lui Ghenadie Brega din prima zi a acestui an, am scris despre Transnistria, rana deschisă de la frontiera cu „marea slavă”… Filmul pe care l-am ales pentru această postare e în loc de confirmare, e ca o mărturie (conține mărturiile unui martor ocular la ororile războiului de pe Nistru). E un film despre sacrificiu și despre capacitatea/puterea unui om care a văzut multe nenorociri și necazuri de a răspunde la provocările vieții prin fapte bune…” - un articol via CiGriArg.
Continuarea: aici.


Anton Crihan despre Unire (via CiGriArg)

Mărturiile și concluziile profesorului Anton Crihan referitoare la Unire sunt de neprețuit, mai ales în contextul propagandei moldoveniste, care insistă cu teoria despre caracterul ilegal și abuziv al actului Unirii din 1918. Ei bine, vocea unuia dintre autorii Unirii confirmă ceea ce spun și alte izvoare istorice: n-a fost deloc așa cum pretind naivii utili (ca să evităm porecla inventată de Lenin pentru acest tip de propagandiști) ai imperialismului rusesc. Articolul publicat de Moldova.org este un interviu interesant, dar și un document valoros, o radiografie a unei societăți în una dintre cele mai dramatice perioade din istoria sa.Vedeți articolul aici. Un interviu publicat inițial pe: www.moldova.org.
 

Thursday, May 24, 2012

Încă o dată despre „unica stăpână”



Nu e o noutate. Dimpotrivă, este ingrijorător de veche această situație.Publicistul Constantin Tănase ( dar nu numai dumnealui) a îndrăznit să critice un post de televiziune de la Chișinău care își bate joc de limba română cam de pe când a fost înființat (apropo, aparent, pe bani din dreapta Prutului, dar cam… obscuri). În loc să mulțumească și să corecteze ce e de corectat, (i)responsabilii postului vizat au răspuns în maniera specifică unor copii de bani gata, convinși că orice gafă sau infracțiune li se va ierta. Nu e nici asta ceva original. Este o atitudine „a la Moldova Suv(t)erană”, care se pliază perfect pe tendințele tot mai clare de restaurare a influenței Kremlinului în zonele pe care Rusia și le revendică de la implozia URSS încoace. Este, așadar, o problemă veche și gravă, pe care ziarul Timpul a semnalat-o. Pentru că nu e prima dată când ne convingem de subminarea limbii române la ea acasă (apropo, a se citi și articolul lui Alexandru Vakulovski în Timpul de azi – în aceeaşi ordine de idei), ne simțim datori să suținem atitudinea adoptată de maestrul C.Tănase.

Dacă vrem să avem parte de limba română, să ne bucurăm de ea – sub cerul acesta, în nemărginirea în care sufletul are nevoie și de cuvânt, pentru a se face auzit – , trebuie să demonstrăm că limba română are toată protecția noastră, aici și acum.

Sursa: GriArg

Declarația NATO despre Republica Moldova

Alianţa Nord-Atlantică îşi exprimă „preocuparea majoră” pentru persistenţa conflictelor regionale prelungite, inclusiv diferendul transnistrean din Republica Moldova, în art.47 din Declaraţia Summit-ului NATO de la Chicago (20-21 mai, SUA).

Sursa: Eldor

Saturday, March 10, 2012

Smaller crowds challenge Putin after Russia poll




MOSCOW (Reuters) - Thousands of Russians chanting "Time for change" challenged Vladimir Putin's presidential election victory on Saturday but their numbers were far fewer than in previous weeks.

People who demonstrated in bright sunshine in central Moscow waved flags, balloons and banners and wore white ribbons, the symbol of protests that began three months ago. Echoing chants from previous rallies, they shouted "Russia without Putin".

"The road will be long and hard, it will be no quick struggle, but we will do it all. Russia will be free - Russia demands change!" liberal leader Grigory Yavlinsky told the crowd.

But organizers put the crowd at 25,000, about a quarter of the size of the last protest before the March 4 poll gave Putin a six-year third term as president. Police estimated the crowd at 10,000 and independent witnesses put it at under 20,000.

Even though international vote monitors say the election was skewed in his favor, opposition leaders have been forced by the margin of victory to acknowledge that Putin was the winner.

Officials results showed the prime minister and former KGB spy won almost 64 percent of votes and put the runner-up, Communist Gennady Zyuganov, on less than 18 percent.

The opposition is struggling to find a way to maintain pressure on Putin and mount a sustained challenge to the man they say has stunted Russia's political and economic development after 12 years rule as president or prime minister.

Some are defiant. Sergei Udaltsov, a far-left leader, called for 1 million people to march on May 1, a national holiday.

"Only the street can change the authorities. Only the masses. We have no other option. That's why we'll be fighting, going onto the streets - until we overthrow them," he said.

But organizers did not agree on a date for the next protest and many said the opposition has to be patient over its demands for a more open political system and greater democracy.

"If this system took 15 or so years to be created, we need a few years - three, four, five - to dismantle it," Yavlinsky said.

MOOD CHANGE

Fewer protesters are optimistic about the chances of enacting change since police detained hundreds of people who attended unsanctioned protests on Monday in Moscow and St Petersburg or refused to go home after a Moscow rally that had been permitted.

Putin, 59, has made clear he will allow protests agreed ahead of time with city authorities but will crack down against rallies that are not sanctioned.

Helmeted riot police pulled Udaltsov from the top of a garbage bin and detained him, along with two others, after he tried to lead dozens of supporters to a central Moscow square after the sanctioned rally ended.

In St Petersburg, Russia's second city, police hauled away about 30 to 40 people when more than 200 staged an unsanctioned, mostly silent protest without banners, witnesses said. Police said 280 were detained in the city on Monday.

Police used batons to break up an unsanctioned protest in Russia's third biggest city, Nizhny Novgorod, and detained about 50 people, Interfax news agency said.

Some protesters remain defiant, demanding more rallies and protests to follow the wave that began over allegations of fraud in a parliamentary poll won by Putin's party on December 4.

"The 64 percent Putin says he received - he barely got above 50 percent if you take out all the violations. The presidential elections were a joke," Sergei Nemchinov, 50, who is unemployed, said at the Moscow rally.

"Everything depends on the price of oil. The authorities would already have fallen if it weren't for the price of oil and gas. If it does fall, Putin won't last another two years."

Others, deflated by the lack of success in drawing concessions out of Putin and worried about this week's detentions, showed their feelings by not attending.

Police were out in force and two helicopters hovered overhead as the rally got under way on the modern Novy Arbat street in central Moscow. Riot police were also out in force near Red Square in case the protesters tried to march.

"We need to create a modern society. That's why protests are needed. We cannot let lies win," said Dmitry Yakovlev, 27, a consultant.

He hoped arrests would be avoided: "But if it comes to it - I am ready to defend the truth, to suffer for truth."

(Additional reporting by Maria Tsvetkova; Writing by Timothy Heritage; Editing by Steve Gutterman and Sophie Hares)


Sursa: REUTERS

Friday, March 2, 2012

Minoritatea română din Valea Timocului - miza unui acord















"Statul sârb face în felul următor: acea minoritate care n-a avut şcoală, n-a avut educaţie în limba maternă, este acum pusă să se identifice într-un fel sau altul. Vlahii este o populaţie care a apărut în recensămintele sârbeşti din perioada interbelică. Până atunci n-a existat. Au existat doar români acolo. Ei, inventând această minoritate, sârbii ce-au spus: nu există români, există vlahi. Ei, şi populaţia de acolo nu trebuie să fie ştampilată acum română, ea trebuie să aibă posibilitatea instituţională să se exprime identitar aşa cum doreşte. asta nu oferă în acest moment statul sârb", explică la Telejurnalul TVR analistul politic Dan Dungaciu.

Întreaga analiză, în materialul ataşat









Sursa: TVR.